TRR - Epilog

Alerg cu masina pe drumul de intoarcere de la Oradea spre Bucuresti. Sunt cu Ioana, Oana si Gabi povestind zgomotos despre experienta proaspat traita. In seara asta am planificat sa ne vedem cu prietenii din Medias si sa sarbatorim finalul unei curse fantastice. Nu mai am rabdare sa vad cum trec kilometrii. Dupa atatea zile in care vedeam in zare bornele kilometrice -  si le doream minute intregi inainte de a trece de ele, iata ca masina imi da o cu totul alta dimensiune. Carosabil umed dupa ploaie, o curba stanga si masina incepe sa derapeze, incerc sa redresez dar este prea tarziu, simt cum spatele masinii se rasuceste, parapetul se apropie, izbitura violenta cu fata, apoi o noua rasucire si izbitura cu spatele, luneta se sparge si zboara, masina este proiectata pe mijlocul drumului, aburul sare din radiator, aud frane de la masinile care ne evita….

Slava Domnului, toti cei patru din masina suntem intregi, parapetul a rezistat si nu am fost proiectati afara de pe drum si nici nu au fost alte masini implicate in accident.

Cineva spunea : De la sublim la ridicol nu este decat un pas! (Exact in sensul asta Sus-Jos si niciodata invers) Sunt un prost! Simt ca am inselat increderea prietenilor. Prieteni care, iata se mobilizeaza si ne ajuta: Corin si Mihai vin imdiat cu masina la locul accidentului si iau o parte din bagaje. Lucian ia la el in masina pe Oana si Gabi. Flori ne gaseste un loc in Medias sa depozitam masina avariata. Intr-un final,seara, ne strangem toti in casa la Flori si punem punct acestei aventuri care a fost TRR 2011.

Ce ramane in urma? 14 zile din viata care au insumat :

·        Timp de alergare efectiv : ~102 ore, adica o medie de ~7 ore pe zi ;

·        Distanta de 822km, adica o medie de 60km pe zi ;

·        20 litri de izotonic;

·        28 litri de Coca Cola;

·        10 litri de supa;

·        15 borcane cu compot de piersici ;

·        Jumatate kilogram de caise uscate ;

·        154 puncte de alimentare ;

·        1500 km parcursi cu masina de support ;

·        4 tuburi de anti-inflamator (diclofenac) ;

·        2 tuburi de gel arnica ;

·        4 capsule de anti-inflamator oral ;

·        200 grame de crema anti-frecare ;

·        trei perechi de adidasi pe care le voi arunca dupa cursa, fiindca m-au dezamagit (ma gandesc serios sa schimb marca) ;

·        o sumedenie de prieteni adevarati, si o multime de alti oameni pe care i-am cunoscut in acest timp, si a caror bunatate m-a miscat pana la lacrimi. 

·        Nenumarate peisaje de basm care-mi vor defila inca multa vreme de aici inainte prin fata. Nu poti percepe frumusetea lor trecand cu masina pe drum. Toate detaliile care-ti scapa in viteza masinii,  au timp sa fie fixate in memorie atunci cand le strabati cu pasul.

·        Privirile oamenilor atunci cand treci in alergare, mirarea lor cand le spui de unde vii si unde mergi, diversele remarci, unele comice de-a binelea, au presarat impresiile mele de-a lungul acestei traversari.

·        Si mai ales o tara frumoasa, Romania, care merita sa fie cunoascuta mai bine si iubita mai mult de fiecare dintre noi…

Multumesc inca o data tuturor celor care au citit blog-ul si care ne-au trimis incurajari. Ma duc sa ma culc o vreme.

2011 07 02 TRR etapa 14 Alesd-Vama Bors

Si iata si finalul visului. Un vis implinit.
Ultima etapa am mers usor, savurand fiecare kilometru trecut. A fost ploaie, dar foarte putine masini, camioanele mari fiind oprite. Am traversat repede Oradea, amortita de o dimineata de weekend ploioasa. A fost o mare surpriza sa-l avem alaturi pe Lucian Clinciu, venit tocmai din Zarnesti ca sa ne felicite si sa alerge un pic cu noi. O echipa TV ne-a insotit si ne-a filmat din nou. 
Cand am vauzut acoperisul caracteristic al punctului de trecere frontiera, parca nu intelegeam ca in sfarsit drumul nostru s-a terminat. Am avut parte de un dus cu sampanie, poze, imbatisari si multa bucurie ce se cuvine sa le impartasesc cu toti cei care au adus o mica contributie la aceasta relizare. Multumesc in primul rand echipelor de suport (Ioana, Oana, Hajni, Mihai, Coco, Bianca, Cristian), apoi tuturor prietenilor care ne-au ajutat (in special Flori si Titi), tuturor celor care ne-au sunat sau trimis mesaje de incurajare (Vlad, Stefan, Viorel, Liviu, Robert, samd). Imi cer scuze celor pe care i-am uitat, sunt inca obosit si confuz.
O sa incerc sa ma adun si zilele urmatoare voi reveni cu niste concluzii.
Multumesc inca o data.

2011 07 01 TRR etapa 13 Huedin-Alesd

Dar nu toate zilele sunt roze.
Ziua incepuse bine, caci desi a plouat aproape toata noaptea, la ora 6 era cerul senin. Pe racoare, primii kilometri au mers destul de usor, dar mai apoi caldura a inceput sa se faca simtita.
Muschii parca erau goliti de energie si trebuia sa fac mari eforturi sa pun un picior in fata celuilalt. Nici aglomeratia de pe drum nu prea m-a ajutat. In momentele de liniste reuseam sa-mi adun gandurile si sa mentin un ritm constant, dar odata ce o coloana de TIR-uri dadea navala, nu mai reuseam decat sa ma trag speriat afara de pe drum si ritmul era dus.
Apoi a venit urcarea de la Piatra Craiului, lunga si abrupta, pe care m-au deranjat gazele de esapament.
Speram intr-o ploaie sa ne racoreasca, dar ne-a ocolit.
Sosire dupa 64km si 7h50min pe o caldura de 29 grade inainte de Alesd.
Incerc sa recuperez pana maine pentru marele final din Vama Bors.