Poze TRR 2012

Am avut probleme cu aparatul foto care a murit la jumatatea drumului. Ioana a continuat sa faca poze cu camera video. Se vede diferenta de calitate, dar ramane documentul.
Le-am impartit in doua:
Picassa etapele 1-7
Picassa etapele 8-14

Ioana a filmat destul de mult si ma apuc de lucru la un filmulet la fel ca anul trecut. Undeva in toamna sper sa fie gata. Vlad deja s-a apucat de muzica.
In rest nu am cuvinte. A fost un TRR care ma face sa ma gandesc daca voi mai organiza la anul. Asta fiindca cred ca am ridicat stacheta prea sus si risc sa deceptionez.
Traseul a fost deosebit de pitoresc. Cazarile au fost in general peste medie. Starea fizica a alergatorilor a fost la cote inalte. Insotitorii alergatorilor au fost si ei mult mai bine pregatiti decat anul trecut. Si lista ar putea continua pana v-as plictisi.
Eu tin sa multumesc inca o data celor care ne-au citit si scris si ne-au dat astfel motivatie. Va doresc toate bune.

2012 07 21 Etapa14 M.Dumbrava-Orsova

Ce simti dupa ce termini 14 zile de alergare insumand 840km pe un traseu care a taiat Romania de la Nord-Est la Sud-Vest? Greu de spus. In ultima etapa am alergat impreuna, tacuti, iar eu unul nu puteam sa ma abtin sa rememorez momentele din aceasta traversare. Putin regret ca totul s-a terminat, multa bucurie pentru realizare, un fel de liniste melancolica sau mai bine zis gol in stomac care nu pot sa-l umplu cu nimic. Pe linia de sosire, improvizata in Parcul Dragalina din Orsova, ne-am imbratisat toti cei prezenti: alergatorii: Serban, Gabi, Corin si Daniel si cei care ne-au insotit, ajutat si suportat: Ioana, Oana, Haijni, Mihai, Cristian si Paula. A fost un moment la care am visat timp de doua saptamani, a fost drogul care ne-a ajutat sa ne trezim zi de zi la 5 dimineata si sa insiram 60 de kilometri prin arsita sau frig. Privind pe harta distanta acoperita imi vine si mie greu sa cred ca am reusit inca o data cu ajutor de la Dumnezeu sa legam in alergare o noua " Diagonala Nebunilor". Cand voi ajunge acasa voi incerca sa ma regrupez si sa revin cu niste concluzii.

2012 07 20 Etapa13 Tismana-Motel Dumbrava (V.Cernei)

Dimineata rece in Tismana, un camp acoperit cu ceata diafana filtrand razele soarelui si un grup de alergatori ce pare suspendat in afara timpului si spatiului. Cam asa aratam noi in pen-ultima dimineata de TRR. Apoi lucrurile s-au succedat cu repeziciune, caci toti eram nerabdatori sa ajungem  cat mai repede la finish. Trecem in mare viteza prin Baia de Arama si apoi incepem sa urcam vreo 1000 m diferenta de nivel pentru a intra pe Valea Cernei. Avem parte de caldura dar si de foarte multa umbra. Peisajele oferite de munti ne fac sa uitam pentru o clipa de efortul depus. Eu unul, fac o eroare de calcul si astept sosirea mai devreme, numarand dupa bornele kilometrice. Deziluzie, mirare, frustrare, suparare, trec prin toate emotiile pana cand intr-un final recunosc intrarea pe traseul de la Maratonul Hercules, care-mi arata ca mai am 500m pana la Pensiunea Dumbrava-locul de sosire. Ajung brusc la: euforie, bucurie, extaz si oprim alergarea astazi exact in dreptul pancardei care anunta intrarea in ultimul judet traversat de aceasta editie TRR:  Caras-Severin. De fapt, o mare parte a timpului cat sunt in alergare ma gandesc la distante. In primul rand "sparg" etapa de circa 60km in trei bucati de 20km. Apoi mai sunt atent cand trec de jumatate, 30km,  si ca sa fac viata amara si altora intreb la fiecare punct de alimentare: Nu-i asa ca mai avem X kilometri? Tot in ideea asta sunt foarte atent la borne si daca nu gasesc punctul de alimentare dupa 5 km, uneori 7 km cand ma simt bine, fac de obicei un mic scandal Ioanei. Ieri de exemplu, imi da niste apa in bidon din mers si-i spun sa mai mearga 2 km si sa pregateasca un punct de alimentare. Intamplarea face ca distanata sa coincida cu niste case in dreptul carora nu era prea indicat sa opresti avand in vedere de cine erau locuite, iar dupa aceea urma o portiune dreapta de sosea, fara umbra si fara locuri in care se putea opri. Asa ca alerg 2km, imi dau seama ca nu este punct de alimentare, continui inca vreo 3km prin arsita, timp in care epuizez si ultimul strop de apa, si intru intr-o padure unde pe soseaua dreapta, cat vedeai cu ochii in departare nu se vedea nici o masina. Am o cadere psihica, incep sa merg si sa tip de unul singur in codrul pustiu: "Unde te-ai dus bai frate?!!!!" apoi si mai tare profitand de singuratatea locului: " Fiti-ar punctul de alimentare!! " Si ce sa vezi, pe un drum lateral, pefect camuflata se afla masina si Ioana asteptandu-ma. Evident ca mi-am inghitit vorbele si intreb candid: Ai auzit ceva? Noroc ca mergea motorul si ea era inauntru si am scapat basma curata.

2012 07 19 Etapa12 Carpinis-Tismana

O zi calduroasa in trei note.  La inceput traversam sate linistite asternute peste dealuri molcome. Ceva urcari, ceva coborari, pisaje superbe inspre Tirgu Jiu care se vede din ce in ce mai aproape.  Apoi intram pe drumul aglomerat cu camioane ce vine de pe Valea Jiului si continuam in aceeasi nota pe centura orasului sub o caldura ce incepe sa apese greu asupra noastra.  Si in fine, insiram sat dupa sat pana in Tismana, trecand prin Pestisani - satul lui Brancusi - si prin doua paduri dese ce ne usureaza cu racoarea lor. Sosire dupa 65km pe canicula, dar suntem mult prea bucurosi de apropierea sfarsitului pentru ca sa ne lasam afectati. 

2012 07 18 Etapa11 Obarsia Lotrului-Carpinis

Astazi proba speciala de munte la TRR (recidivam, dupa ziua de ieri care ne-a placut). De fapt doua probe speciale: catarare si coborare. Plecare pe racoare (5 grade si cred ca multi ne invidiaza) si liniste din Obarsia Lotrului. Primii 5 km sunt relativ calmi, dupa care urmeaza o furie de serpentine in ac de par unite de rampe ce par imposibil de urcat in alergare. Si totusi, maruntim pasii, bagam privirea in asfalt si cu "muzica" respiratie in urechi urcam cei aproximativ 800 metri diferenta de nivel pana dupa primul varf. Odata ajunsi sus ne bucuram de senzatia de libertate oferita de privelistea masivului Parang. Ai impresia ca esti in avion. Vantul care bate cu putere ne face sa dardaim de frig, asa ca renuntam sa ne alimentam si mai facem o coborare si o urcare scurt pana in Pasul Urdele, de unde se vede mirific pana departe in sud. Eu chiar am impresia ca se vede Dunarea si-mi vine sa chiui de bucurie. Din cand in cand cate un turist zgribulit, tocmai coborat din masina ce l-a "depus" in motul muntelui intreaba mirat: Si ati alergat-o pe toata?. Ii raspund cu mandrie savurand reactia:"Da! Am plecat de la Obarsie si alergam pana in Novaci, iar sambata vrem sa ajungem la Orsova." Si incepem proba a doua a zilei: coborarea luuunga de 1600 m diferenta de nivel pana in Novaci, care cel putin mie mi-a lasat o durere surda in oasele labei picioarelor si care ma ingrijoreaza. Sosirea o facem in fata la pensiunea Alex si Maria din Carpinis, unde iarasi avem parte de un tratament deosebit: piscina, mancare foarte gustoasa, spalat rufe si foarte multa ospitalitate. 

2012 07 17 Etapa 10 Baraj Sadu-Obarsia Lotrului

Etapa de astazi (Baraj Sadu- Raul Sadului- Pasul Steflesti-Valea Frumoasa-Transalpina-Pasul Tartarau-Obarsia Lotrului) a fost una deosebita. In primul rand fiindca am avut practic o etapa de munte cu 1660 metri diferenta de nivel, alergand aproape 50 de kilometri din totalul de 65 km ai etapei pe drum forestier si trecand prin pasul Steflesti din muntii Cindrel. In al doilea rand a trebuit sa ne caram singuri cele necesare pentru alimentare pentru circa 40 de kilometri, din cauza faptului ca masinile nu au putut sa ne urmareasca pe drumul forestier. Cu toate acestea a fost o zi superba, cu o vreme frumoasa si racoroasa -numai buna de alergat-, si cu peisaje naturale minunate. Astazi am alergat cam toata etapa cu Gabi si Corin, care au slabit nitel ritmul fata de zilele precedente. Din pacate nu am stat prea mult cu Daniel, care ar fi avut nevoie de o idee mai mult suport, el fiind probabil afectat de o insolatie. Noroc cu Mihai si Haijni care au stat cu el incurajandu-l si alimentandu-l cu multa atentie. Fetele (Ioana si Oana) s-au intrecut pe ele insele, ocolind cu masina circa 170km, pentru a ne intampina pe partea opusa (dinspre Transalpina) si sa ne alimenteze. Sosirea la Obarsia Lotrului ne-a adus intr-o lume plina de praf de la basculantele ce cara de zor betoane, turisti cu sute de masini, si alte multe camioane incarcate cu lemn ce miroase inca a rasina. Maine vom incerca sa negociem cu partea cea mai frumoasa din Transalpina: Obarsia Lotrului - Novaci.

2012 07 16 etapa 9 Oltet-Baraj Sadu

O etapa care a inceput de fapt altfel decat ne-am fi asteptat. Toata noaptea a tunat si a fulgerat iar pe la trei dimineata am fost trezit de o alarma. Crezand ca este vorba de cea de la masina dau sa ma reped la fereastra dar remarc imediat ca nu este lumina. Se pare ca furtuna a cauzat o pana de curent. Nimic fantastic, dar la ora 4:45 cand ne-am trezit nu a fost prea usor sa ne facem bagajele. Pana la urma am dat un start intarziat pe la 6:30, dar am recuperat timpul prin ritmul impus pe primii 30 km, cat am urmat DN1. La Avrig iesim de pe soseaua mare si continuam prin Racovita, Talmaciu si Sadu, pana in coada barajului Sadu unde oprim etapa de 65 km. O etapa cu mult asfalt, fara posibilitati de a alerga pe pietris sau pamant in marginea soselei. Toti ne resimtim tendoanele dupa asa un tratament. Peisaje prea multe nu au fost, Fagarasii ramanand acoperiti de nori. Si fiindca am gasit o pensiune in Tocile, am tras o fuga in Cisnadie si am mancat foarte bine la un restaurant, asa incat un moment dat am si uitat ca maine ne asteapta cea mai grea etapa de la TRR.

2012 07 15 Etapa8 Homorod-Oltet

Etapa a 8-a nu prevestea o vreme prea blanda. Primii kilometri prin Rupea, adormita ca duminca dimineata, i-am facut pe racoare. Apoi, pe masura ce am inceput sa insiram satele: Dacia, Jibert, Lovnic, temperatura a urcat pana in jurul valorii de 36 de grade. Tocmai bine, fiindca am avut de negociat vreo doua urcari serioase cu serpentine scurte si fara pic de umbra ce ne-au scos sufletul. Inainte de Rodbav trecem prin padure si savuram putina racoare. Moment de nostalgie la Baile Rodbav, unde ne intersectam cu traseul de la TRR 2011. Caldura este deja sufocanta. Inainte de intrarea in Voila la podul peste Olt, vantul sufla in rafale fierbinti care parca ard tot aerul. Ultimii 6 km, pe drumul national DN1, Brasov-Sibiu, cu masini si TIR-uri ce gonesc cu viteza pe langa noi ne seaca de ultima picatura de energie ramasa.  Si totusi de ce?  Fiindca numai cine alearga stie ca in plan exterior poate exista caldura, durere, efort, chin, dar in interior poti alege sa nu suferi si sa accepti, iar rasplata este pe masura: o stare de bucurie si libertate eliberatoare.

2012 07 14 Etapa7 Subcetate-Homorod

Si am ajuns la jumatate... O etapa nu foarte grea dar nici usoara din cauza caldurii ce a depasit 35 de grade. Cat despre frumoasa... Au ceva dealurile transilvanene specific in felul in care se imbina cu cerul patat de nori albi imobili, in felul in care drumurile le inconjoara lenese trecand pe langa palcuri de padure ce emana un miros subtil de umezeala si racoare, pentru ca apoi sa te urce pe culmea lor si sa-ti lase privirea libera pana departe spre Fagarasi care se ghicesc in zare. Soarele de plumb incinge campurile de grau si porumb facandu-le sa se inconvoiaie zgomotos in asteptarea unei adieri de vant izbavitoare si undeva in acest peisaj mirific, pierduti, cativa alergatori. Ce simpla este fericirea!

2012 07 13 Etapa 6 Pasul Pangaresti-Subcetate

Azi cam asa: Din Pasul Pangaresti pana in Gheorgheni am coborat 16km, apoi am "pedalat" ceva vreme prin cateva sate lungi ce nu se mai terminau, si dupa am "catarat" o panta ce ne-a urcat repede pana in pasul Liban. De aici am coborat, mai pe la soare, mai pe la umbra pana la barajul Zetea, sub care se afla satul Subcetate, unde a fost si sosirea etapei care a insumat aproape 60km si vreo 300m diferenta de nivel.  Uneori timpul trece mai usor, altadata parca incetineste si bate pasul pe loc cu mine. Sunt minute, zeci, care se scurg chinuitor, dilatandu-se sub soarele ce arde si prelingandu-se pe marginea drumului in cautarea umbrei, unde brusc prinde viata si traieste cat este si umbra de lata. Uneori incerc sa fac raportul intre umbra si soare, azi dupa km50 am renuntat, caci umbra a fost invinsa si izgonita in padurea aflata la cativa metri mai in lateral de drumul meu. Si numar bornele kilometrice, de fapt pot spune ca am dezvoltat chiar un simt in apropierea bornelor kilometrice, care au acelasi efect ca si un dus rece. Punctele de alimentare-adevarate oaza in acest desert evocat pana acum-sunt un melanj ciudat de bine cu rau; te bucuri ca un copil cand le vezi, dar in secunda in care te asezi jos incepe constiinta sa te certe. Ai vrea sa si stai, sa si pleci, esti stresat si asta se rasfrange asupra insotitorului, care incaseaza toate "mofturile" tale: ba ca nu-i suficient umbra, ba ca-i apa prea calda, ba ca nu se misca suficient de repede, sau ca-i arde sa te pozeze tocmai cand iti sta mai urat, samd. Scuze!  O mentiune deosebita pentru pensiunea din seara asta: Balasz din satul Sucetate, unde am avut parte de un tratament regal.

2012 07 12 Etapa 5 Ruginesti-Lacul Rosu

Cea mai grea etapa de TRR de pana acum (aici intra si editia de anul trecut). 61km si 1500m diferenta de nivel. Etapa a debutat undeva langa Lacul Bicaz, am trecut barajul la km 15, apoi am depasit orasul Bicaz si ne-am angajat pe valea Bicazului pe care am urcat-o toata parcurgand Cheile Bicazului si trecand pe langa Lacul Rosu, pana in saua de unde se incepe coborarea spre Gheorgheni. Vremea a devenit deja clasica: ceata si racoare dimineata, putin soare dupa 9, ploaie pe la ora 13:00 si apoi din nou frumos. Ce m-a  marcat astazi? Evident Cheile Bicazului-un vis implinit sa le parcurg integral in alergare,  peisajele superbe din jurul Lacului Bicaz fantomatice in ceata diminetii, barajul maret, un consumator la terasa unei bodegi care striga dupa noi: " -Baaai, asta nu e sport! Hai baga mai tare!" , ploaia torentiala care m-a prins exact la iesirea din chei, apoi alergarea prin tunelul intunecat si sosirea izbavitoare pe soare. Toata lumea este bine si continuam spre sud-vest.

Articol Diagonala Nebunilor pe alerg.ro

Un articol excelent de Marian Chiriac. Pentru cei care cauta raspunsuri. www.alerg.ro/diagonala-nebunilor-a-nebunilor-fericiti.html

2012 07 11 Etapa 4 Holda-Ruginesti 62km

Brosteni pe Bistrita. Ora 6 dimineata. Ceata pe varfurile dealurilor, 15 grade si o liniste ireala. Primii 20 km ii parcurgem fara sa simtim vreun efort. Viaductul de la Poiana Largului ne impresioneaza prin dimensiuni. Peisajele sunt extraordinare !!! Intram pe conturul lacului Bicaz, tocmai cand auzim tunete dinspre Ceahlau. Acolo ploua. Curand norii ajung si la noi. Ce bucurie! Ploaia ne racoreste si sfarsim prin a alerga frenetic sa ne incalzim. In plus trebuie sa incercam sa evitam cat de mult se poate baltile si masinile ce ne stropesc. Ne suna de la Pensiunea Lostrita unde am rezervat si platit avans ca sa spuna ca s-au dat locurile noastre!!!! Dar, tot raul este inspre bine, caci gasim o alta pensiune cu conditii excelente. Ba chiar avem timp sa ne relaxam muschii in piscina din curte. Eu unul ma simt vinovat ca prea ne rasfatam la TRR, iar lumea o sa creada ca-i usor ce facem.  Desi mi-a fost frica de etapa aceasta, pana la urma am avut parte de multa liniste si am savurat din plin natura. Romania, te iubesc!

2012 07 10 Etapa 3 Ilisesti-Holda 65km

Astazi o etapa mai lunga si datorita lungimii 65km, si datorita diferentei de nivel ~800m.  Partea cea mai interesanta a fost de la Frasini  pana la Holda, unde am profitat din plin de peisaje de vis, printre fanate, case traditionale iar mai apoi prin padure, unde ne-a prins si ploaia.  Contrastul a fost dat de spectacolul dezolant al fostei mine Ostra aflata in plin proces de demolare. Pur si simplu ai impresia ca te afli intr-o zona bombardata. Am alergat cam toata etapa in acelasi ritm cu Daniel si asta m-a ajutat sa ma misc mai repede. Ca de obicei Gabriel si Corin se duc in fata, urmati astazi de Edi care a mers foarte bine.  Iarasi nu am reusit sa-mi tin picioarele uscate si basicile din talpa incep sa se intinda. In rest toate bune.

2012 07 09 Etapa 2 Dorohoi-Ilisesti 61km

Azi am reusit sa ne aliniem la ora 6 si un pic pe linia de start, asa ca ne bucuram din plin de racoarea diminetii. Dupa o urcare sustinuta prin umbra padurii, trecem podul peste Siret si parasim Judetul Botosani, intrand in Suceava. Spunem la revedere acestei regiuni deosebite din Romania care a crescut la sanul ei atatea genii ale culturii romanesti: Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian. Si cand ma gandesc ca daca nu era aceasta editie a TRR poate nu ajungeam niciodata in viata pe aici. Alerg cam repede la inceput, si sufar destul de rau pana pe la km 20. Centura Sucevei plina de camioane si masini circuland nebuneste, pe o caldura sufocanta, imi scoate sufletul. In unele locuri Ioana nu gaseste locuri de asteptat la umbra si facem amandoi eforturi sa-mi racesc corpul cat pot de mult se poate folosind apa. Fantanile de pe drum sunt o binecuvantare, apa lor rece este cea mai pura si mai intensa bucurie pe care o resimt in arsita dogoritoate! Satenii din zona sunt foarte sufletisti si avem parte de incurajari si manifestari de admiratie din partea lor. Undeva pe la jumatatea drumului sunt nevoit sa-mi schimb adidasii care-mi flescaie in picior de la atata apa si constat ca am cate un inceput de basica la fiecare picior. Pun ceva crema "de-a lui Serge", sosete uscate si plec mai departe. Spre sfasitul de etapa se strang nori de furtuna, care ascund soarele si reduc temperatura aerului. Urmaresc spectaoclul naturii care se schimba brusc de la canicula la furtuna, cu vartejuri aducand frunze si plastice, stoluri de pasari grabite sa se puna la adapost, copaci ce-si inclina corona pana la pamant si valul de ploaie ce se apropie, ma cuprinde si pe mine si savurez fiecare picatura care parca sfaraie pe pielea mea incinsa. Prind aripi si termin etapa frenetic si beat de bucurie. Ce frumoasa-i viata!

2012 07 08 etapa 1 Radauti Prut-Dorohoi 60km

La ora 5 dimineata sarim toti in picioare, nerabdatori sa incepem sa alergam. Dupa ce ne echipam si luam un mic dejun frugal, la ora 6 ne urcam in masini ca sa parcurgem cei 21 km pana la startul din Radauti-Prut. La ora la care ajungem acolo, gasim punctul de frontiera inchis, programul incepea de la 8:00, asa ca ne facem poza de grup nestingheriti. E racoare, asa ca primii kilometri trec imediat. Undeva pe la Darabani, km 20, incepem sa simtim cum temperatura de afara urca spre 34-36 de grade. Cautam umbra, cu disperare, dar nu sunt prea multe sanse. Gabi, Corin si Marian sunt deja in fata. Eu cu Daniel si Edi formam un al doilea pluton, dar nu pentru mult timp. Sufar foarte tare de caldura, asa ca incep sa petrec din ce in ce mai mult timp la punctele de alimentare. Ioana face o treaba minunata: apa rece din fantanile de pe marginea drumului, prosop tinut la rece in lada frigorifica, electroliti, izotonic, totul este pus in ordine si plec de fiecare data improspatat. Drumul are destul de multe urcari si coborari, dar macar nu trec decat masini mici si nu avem prea mult stres cu traficul. Traversam sate neasteptat de curate si care in nici un caz nu ne inspira saracie, ci doar mana de oameni foarte gospodari. Pe dreapta si pe stanga se insira lanuri de floarea soarelui, grau si porumb. Cele de floarea soarelui sunt incredibil de frumoase; cat vezi cu ochii palarii galben/negre aliniate ca niste fete zambitoare. Ultimii kilometri la intrarea in Dorohoi sunt absolut daramatori, 36 de grade, nici un pic de umbra si nici o adiere de vant. La sosire atmosfera vesela, a venit sa ne intampine mama Anei-Maria impreuna cu cateva rude si prieteni. La sosirea la pensiune ne asteapta masa -surpriza , la care vom fi serviti cu "sarmale cu crupe" pregatite special pentru aceasta ocazie de mama Ana-Mariei. Urmeaza apoi sedinta tehnica pentru etapa de maine si multa, multa odihna, binemeritata !!!!

2012 07 07 TRR2012 Etapa de apropiere

Am ajuns cu bine toti la Darabani in Pensiunea Casa Andrei unde ne simtim foarte bine. Vreme calduroasa, ceva emotii, dar suntem optimisti.

Afis TRR 2012

Trans Romania Run 2012

Anul acesta incercam din nou sa ne cunoastem tara la pas (alergator), plecand din nord-est: Radauti si pana in sud-vest: Orsova. Sper sa nu ne fie foarte greu cu caldura, masinile, samd. Suntem 5 alergatori anul acesta: Gabi Solomon, Corin Zinz, Daniel Musat, Adi Petrov si subsemnatul. Stam bine la capitolul recunoastere traseu, caci am facut integral cu masina parcursul, si am dat o multime de telefoane ca sa avem rezervari la cazare peste tot. Insotitori motivati avem: Oana Badea, Haijni Zinz, Mihai Constantenec, Corina Petrov si Ioana Chiurlea. Start-ul este duminica 8 iulie de la Radauti, iar sosirea estimata pe 21 iulie la Orsova. Mai multe despre traseu pe www.transromania-run.ro O sa incerc sa scriu zilnic despre progresul facut. Multumim pentru sustinere.